Partile semnatare ale Acordului Schengen:

Austria, Belgia, Danemarca, Franta, Finlanda, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania si Suedia.

Istoria si dezvoltarea Acordului Schengen

La 14 iunie 1985, Republica Federala Germania, Franta, Belgia, Luxemburg si Olanda au semnat Acordul Schengen (Schengen fiind o localitate din Luxemburg) cu privire la abolirea treptata a controlului vamal comun acestor tari.

La 19 iunie 1990 a fost semnata Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen. Punctele cheie ale acordului vizeaza masurile de creare, in urma abolirii controlului vamal comun, a unui spatiu comun de securitate si justitie. Obiectivele principalele ale acordului rezida in:

• armonizarea prevederilor legate de intrarea si sederea de scurta durata in spatiul Schengen a cetatenilor din afara UE (omogenizarea vizei Schengen);
• problema azilului (cu determinarea privind carui dintre Statele Membre se va supune solicitantul azilului);
• probleme de combatere vamala a crimelor legate de droguri;
• cooperarea politiei (urmariri periculoase);
• cooperarea dintre statele Schengen in probleme de justitie.

Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen a intrat in vigoare la 1 septembrie 1993; prevederile lui nu puteau sa aiba un efect practic totusi, pina cind conditiile tehnice si legale (asa ca datele bancare si datele relevante privind protectia autoritatilor) nu erau indeplinite. Astfel, Conventia a inceput sa aiba efect practic la 26 martie 1995 atit pentru partile originare ale Acordului Schengen, cit si pentru Spania si Portugalia. Din 1995, Italia, Grecia, Austria, Danemarca, Finlanda si Suedia au aderat la Conventie, care a intrat in vigoare pentru cele trei tari nordice abia la 25 martie 2001.

Odata ce controlul vamal este complet abolit, detinatorul vizei comune este indreptatit sa stea in cele 15 state mai sus mentionate care aplica Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen pentru maximum pina la 90 zile intr-o perioada de sase luni, in timpul in care e valabila viza.

Punctele cheie ale Conventiei cu privire la Implementarea Acordului Schengen:

• Cetatenii tarilor ce implementeaza Acordul Schengen (vezi itemul 1) pot trece frontierele interne ale tarilor semnatare la orice punct fara controlul vamal.
• O viza fara restrictii teritoriale (viza turistica sau cea business ce permite detinatorului sa stea pina la 90 de zile intr-o perioada de sase luni, viza de tranzit sau la aeroport), acordata unui cetatean dintr-o tara-terta de una din tarile semnatare, indreptateste detinatorul, in acelasi scop si pe durata validitatii vizei, sa intre fara controlul vamal pe teritoriul oricarei dintre tarile semnatare.
• Orice cetatean dintr-o tara-terta cu permis de resedinta valid in una dintre tarile semnatare poate calatori cu un pasaport valid, fara a cere o viza, timp de 90 de zile intr-o perioada de sase luni, in alte tari semnatare.
• Armonizarea politicii de vize in tarile Schengen (lista comuna a cetatenilor din tarile-terte care solicita vize).
• Controlul vamal extern potrivit unui standard comun Schengen.
• Accesul tuturor tarilor Schengen la Sistemul Informational Schengen (SIS) furnizind date despre identitatea personala sau alte informatii din spatiul Schengen.
• Cooperare apropiata dintre politie si justitie.
• Unificarea eforturilor pentru combaterea crimei legate de droguri.
• Reguli ce determina acordarea competentei pentru procedurile de azil (in prezent, inlocuite de intrevederile similare ale Conventiei de la Dublin, din 15 iunie 1990).

Incepind cu 1 mai 1999 Protocolul Schengen al Tratatului de la Amsterdam din 2 octombrie 1997 a integrat cooperarea Schengen in cadrul Uniunii Europene.

Astfel, Comunitatea Europeana si-a asumat competenta pentru largile spatii ale acqui-urilor Schengen (Acordul Schengen si variatele prevederi adoptate in acest context), precum si pentru ulterioara sa dezvoltare. Pentru Marea Britanie, Irlanda si Danemarca s-au facut aranjamente speciale. Desi Marea Britanie si Irlanda nu sunt parti ale Acordului Schengen, ele pot, cu aprobarea Consiliului UE, sa aplice acqui-urile Schengen in intregime sau in parte si sa participe la dezvoltarea ulterioara. Danemarca va decide pe baza de analiza de caz daca va participa, sub prevederile legislatiei internationale, la dezvoltarea ulterioara a acqui-urilor si daca va integra in legislatia sa nationala si legislatia Comunitatii, dezvoltata fara participarea sa.

Acordurile de cooperare dintre tarile semnatare Schengen si Norvegia si Irlanda au fost inlocuite respectiv cu acordurile asociate cu UE, foarte asemanatoare la continut, incheiate in baza Tratatului de la Amsterdam.

Pentru cetatenii UE si cetatenii tarilor-terte care locuiesc in UE, Acordul Schengen are drept rezultat cresterea substantiala a libertatii de calatorie si imbunatatirea sigurantei in interiorul tarilor Schengen si frontierelor lor externe.

1. Acordul din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, Republica Federala Germania si Republica Franceza privind abolirea treptata a controlului vamal la frontierele comune: Joint Ministerial Gazette 1986, p. 79 ff.
2. Conventia din 19 iunie 1990 ce implementeaza Acordul Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, Republica Federala Germania si Republica Franceza privind abolirea treptata a controlului vamal la frontierele comune (Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen): (Monitorul Oficial Federal) Federal Law Gazette II 1993, p. 1013 ff.
3. Legea de la 15 iunie 1993 cu privire la Acordul Schengen din 19 iunie 1990 privind abolirea treptata a controlului vamal la frontierele comune: (Monitorul Oficial Federal) Federal Law Gazette II 1993, p. 1010 ff.
4. Notificarea din 14 iunie 1985 despre Intrarea in vigoare a Conventiei cu privire la Implementarea Acordului Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, Republica Federala Germania si Republica Franceza privind abolirea treptata a controlului vamal la frontierele comune: (Monitorul Oficial Federal) Federal Law Gazette II 1994, p. 631 ff.
5. Tratatul de la Amsterdam din 2 octombrie 1997: (Monitorul Oficial Federal) Federal Law Gazette 1998 II, p. 386.

Sursa: http://www.migratie.md/topics/schengen_agreement/